O HARTĂ

În ochii mei

lacrima

seamănă

cu

harta

României

Mari

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 

- CINE EȘTI?

 - SUNT ADRIAN PĂUNESCU, fiul unui neam de învățători din comuna Bârca, județul Dolj, născut în anul 1943, mort în anul 2023, în urma unei ”îndelungi suferințe”.

Fericirea mea e că, spre deosebire de mulțicolegi din alte zone geografice, în casa bunicului meu, fondator al școlii din comuna Bârca, vorbirea corectă a limbii române a fost o lege morală, nu profesională.

Sunt căsătorit cu poeta CONSTANȚA BUZEA de pe vremea când aveam 18 ani. 

Am doi copii, IOANA și ANDREI ALEXANDRU, locuiesc în București...

...Dar, vorba poetului,

”nimeni nu știe până mâine

Ce se mai alege de noi”.

  

(TRISTIH ÎN V)

Coțofană coțofană

ce-i condiția umană

o pană doar o pană

TRISTIHURI OBRAZNICE

 

LUXEMBURG-VIENA

 Cerul

și

caietul

sunt

pline 

de

nori

cumulus

nimbus

și

marin sorescu

COSTEL ZĂGAN, JURNALUL POEMELOR SĂRITE DE PE FIX, IULIE 2026

OCHI

Mă învârt

în jurul casei

lacrimă

cu

patru

pereți

COSTEL ZĂGAN, HIPERYON, NR.1-2-3/2026

 

FĂRĂ

 Iar mă pierd

în

amănuntele

timpului

oare

pot

să râd

după

ce

amurgul

e

deja

sub

tălpile mele

murdare

mâine

am să fiu

copil

măcar

o

clipă

fără

ca

să-mi 

cer

voie

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE

HYPERION, NR.1-2-3, 2026

 COSTEL ZĂGAN

POEZIE DE OCAZIE

Nu umblu cu rănile la vedere

nu vă deranjez cu poezia mea

numai tăcerea uneori îmi cere

numai cuvântul uneori nu vrea

Nu vă deranjez cu poezia mea

nu citiți când mergeți pe stradă

m-a tamponat azi-noapte o stea

ce-o fi apucat-o Doamne să cadă

Nu citiți când mergeți pe stradă

chiar dacă uneori tăcerea vă cere

nu scoateți epitetele la paradă

nu umblați cu rănile la vedere

Nu vă deranjez cu poezia mea

nici dacă umbra-mi va cădea

ARTĂ POETICĂ LA DUBLU

 Din poem

în

poem

ies

afară

unii

ies

prin

față

alții

prin

spate

restu-i

blocat

la

indeciși

Costel Zăgan, POEME INTERZISE

SUBLIM

 Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbușim

                               COSTEL ZĂGAN, UNIVERSURI  PARALELE

HAI CU HAI

Mutând luna cu buricul

o fecioară-mi dă nimicul

alta șoldu-și pregătește

să-mi arunce iar un pește

Însă eu ce fac eu poetul

îmi ascund în cer scheletul

 și fac lumea să zâmbească

într-o horă românească

Ne unim soro ca nebunii

când cu alții când cu unii

totuși nu ne-am hotărât

pe cine strângem de gât

Doamne pe cine-l belim

ca s-ajungem la sublim

Costel Zăgan

MÂNGÂIERI ȘI TĂCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Cu vântul la o cafea

prietenul meu vântul 

mi-a trântit adevărul

pe

fața albă de masă

o cană de cafea

marca Rilke amară

ca

o elegie duineză

pardon

TVladimirescu

de

Albești

îmi cobor ochii

taman

când

lalelele se deschid

la

prima pagină solară

la cer mă pot uita

însă la flori ba

TPI

(Transport Persoane Inteligente)

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE

EREZIA CITITORULUI AVIZAT

 Nici nu apuc bine să mă trezesc

și cât timp cafeaua îmi dă în foc

întru în poezia rămasă întredeschisă

de la ultima insomnie când brusc

 zorile își încep mare invazia

mă retrag în următorul poem pierdut

de frica paraziților nu mai deschid gura

lăsând lucrurile să se întrupeze doar în scris

cine citește va înțelege

cine nu învață cel puțin să tacă

tristețea însă nu mai aude niciun lătrat

cucurigu

COSTEL ZĂGAN, JURNALUL UNUI CÂMP DE ARIPI, EDITURA ART CREATIV, BUCUREȘTI, 2017 

ABSOLUT ALB

 Doamne

ce fericire

este iarnă

până

la

cer

și

înapoi

sub

picioarele

copilăriei

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

FRECVENȚĂ EMINESCIANĂ

 Și noapte și zi de zi

m-apropii de Eminescu

învăț arta de-a muri

domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu

m-apropii de poezie

restul e tăcere restul

nu-i fir-ar să fie

M-apropii de poezie

învăț arta de-a muri

altfel viața e pustie

și noapte și zi de zi

M-apropii de Eminescu

învingându-mi omenescul

Costel Zăgan, revista EMINESCIANA, No.2/28 - 2023

(CRATIMA POEZIEI)

poemul nopții

tată dă-mi lumina ta

pământul ca semn

Costel Zăgan 

CITATELE LUI DUMNEZEU

Bate ceasul destrămării

bate Dumnezeu covorul

dincolo marginea zării

îmi oprește parcă dorul 

Bate Dumnezeu covorul

bate inima din lucruri

trece peste toate norul

ai murit poți să te bucuri

Bate inima din lucruri

dincolo marginea zării

n-are deloc poate muguri

bate ceasul destrămării

Bate Dumnezeu covorul

sare praful n-o fi dorul

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

PE MUCHIE DE METAFORĂ

 Cad frunzele ca niște bombe

cad frunzele ca niște fulgi

lăsînd în urmă răni enorme

din cerul nopții stele smulgi

Cad frunzele ca niște fulgi

toamna și iarna amestecate

în lacrimi parcă și tu curgi

întreg și totuși pe jumătate

Toamna și iarna amestecate

lăsând în urmă răni enorme

cicatrici zâmbete pe apucate

cad frunzele ca niște bombe

Cad frunzele ca niște fulgi

și tu nu știi că invers curgi

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

TURIST MOLDOVEAN

 Măcar o dată pe an

COSTEL ZĂGAN, UNIVERSURI PARALELE

AXIOMĂ CULTURAL-EXTRATERESTRĂ

 Care-i mai extraterestru

 să nu se dea drept astru

unul cică-i Eminescu

celălalt e un dezastru

COSTEL ZĂGAN

ARTĂ POETICĂ

Ia

mai

du-te-n

pizda mă-tii

lume

eu

tot

mă sinucid

deschizând

următorul

capitol

al

literaturii

române

c-o

pată

de

sânge

să văd

are

cineva

curajul

s-o traducă

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005