SUBLIM

 Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbușim

                               COSTEL ZĂGAN, UNIVERSURI  PARALELE

HAI CU HAI

Mutând luna cu buricul

o fecioară-mi dă nimicul

alta șoldu-și pregătește

să-mi arunce iar un pește

Însă eu ce fac eu poetul

îmi ascund în cer scheletul

 și fac lumea să zâmbească

într-o horă românească

Ne unim soro ca nebunii

când cu alții când cu unii

totuși nu ne-am hotărât

pe cine strângem de gât

Doamne pe cine-l belim

ca s-ajungem la sublim

Costel Zăgan

MÂNGÂIERI ȘI TĂCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Cu vântul la o cafea

prietenul meu vântul 

mi-a trântit adevărul

pe

fața albă de masă

o cană de cafea

marca Rilke amară

ca

o elegie duineză

pardon

TVladimirescu

de

Albești

îmi cobor ochii

taman

când

lalelele se deschid

la

prima pagină solară

la cer mă pot uita

însă la flori ba

TPI

(Transport Persoane Inteligente)

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE