MĂRIA SA ȚĂRANUL ROMÂN

Ai o palmă cât o țară

și nevoile la fel

însă te-au făcut de-ocară

ai doar numele ”model”

COSTEL ZĂGAN, EPIGRAME DIPONIBILE

 

POEZIE DE OCAZIE

 Nu umblu cu rănile la vedere

nu vă deranjez cu poezia mea

numai tăcerea uneori îmi cere

numai cuvântul uneori nu vrea

Nu vă deranjez cu poezia mea

nu citiți când mergeți pe stradă

m-a tamponat azi-noapte o stea

ce-o fi apucat-o Doamne să cadă

Nu citiți dacă mergeți pe stradă

chiar dacă uneori tăcerea vă cere

nu scoateți și epitetele la paradă

nu umblați zău cu rănile la vedere

Eu nu vă deranjez cu poezia mea

chiar dacă umbra lumii va cădea

COSTEL ZĂGAN, HYPERION, NR.1-2-3, 2026

FĂRĂ

Umbli cu adevărul la vedere

domnule nu se mai poartă

astăzi adevărul nu se cere

(-prea faci din toate o artă-)

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DUS CU PLUTA POEZIEI

Dar cine mai vrea un vers

cine nu poate fără poezie

 poate-i singur în Univers

totuși nu vrea să se știe

COSTEL ZĂGAN

O HARTĂ

În ochii mei

lacrima

seamănă

cu

harta

României

Mari

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 

- CINE EȘTI?

 - SUNT ADRIAN PĂUNESCU, fiul unui neam de învățători din comuna Bârca, județul Dolj, născut în anul 1943, mort în anul 2023, în urma unei ”îndelungi suferințe”.

Fericirea mea e că, spre deosebire de mulțicolegi din alte zone geografice, în casa bunicului meu, fondator al școlii din comuna Bârca, vorbirea corectă a limbii române a fost o lege morală, nu profesională.

Sunt căsătorit cu poeta CONSTANȚA BUZEA de pe vremea când aveam 18 ani. 

Am doi copii, IOANA și ANDREI ALEXANDRU, locuiesc în București...

...Dar, vorba poetului,

”nimeni nu știe până mâine

Ce se mai alege de noi”.

  

(TRISTIH ÎN V)

Coțofană coțofană

ce-i condiția umană

o pană doar o pană

TRISTIHURI OBRAZNICE