În ochii mei
lacrima
seamănă
cu
harta
României
Mari
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
* Drepturile sunt cele mai perisabile bunuri ale omului. (Costel Zăgan)
- SUNT ADRIAN PĂUNESCU, fiul unui neam de învățători din comuna Bârca, județul Dolj, născut în anul 1943, mort în anul 2023, în urma unei ”îndelungi suferințe”.
Fericirea mea e că, spre deosebire de mulțicolegi din alte zone geografice, în casa bunicului meu, fondator al școlii din comuna Bârca, vorbirea corectă a limbii române a fost o lege morală, nu profesională.
Sunt căsătorit cu poeta CONSTANȚA BUZEA de pe vremea când aveam 18 ani.
Am doi copii, IOANA și ANDREI ALEXANDRU, locuiesc în București...
...Dar, vorba poetului,
”nimeni nu știe până mâine
Ce se mai alege de noi”.
Cerul
și
caietul
sunt
pline
de
nori
cumulus
nimbus
și
marin sorescu
COSTEL ZĂGAN, JURNALUL POEMELOR SĂRITE DE PE FIX, IULIE 2026
Iar mă pierd
în
amănuntele
timpului
oare
pot
să râd
după
ce
amurgul
e
deja
sub
tălpile mele
murdare
mâine
am să fiu
copil
măcar
o
clipă
fără
ca
să-mi
cer
voie
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
COSTEL ZĂGAN
POEZIE DE OCAZIE
Nu umblu cu rănile la vedere
nu vă deranjez cu poezia mea
numai tăcerea uneori îmi cere
numai cuvântul uneori nu vrea
Nu vă deranjez cu poezia mea
nu citiți când mergeți pe stradă
m-a tamponat azi-noapte o stea
ce-o fi apucat-o Doamne să cadă
Nu citiți când mergeți pe stradă
chiar dacă uneori tăcerea vă cere
nu scoateți epitetele la paradă
nu umblați cu rănile la vedere
Nu vă deranjez cu poezia mea
nici dacă umbra-mi va cădea