Iar mă pierd
în
amănuntele
timpului
oare
pot
să râd
după
ce
amurgul
e
deja
sub
tălpile mele
murdare
mâine
am să fiu
copil
măcar
o
clipă
fără
ca
să-mi
cer
voie
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
.jpg)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
DUS CU PLUTA POEZIEI
Dar cine mai vrea un vers cine nu poate fără poezie poate-i singur în Univers totuși nu vrea să se știe COSTEL ZĂGAN
-
COSTEL ZĂGAN POEZIE DE OCAZIE Nu umblu cu rănile la vedere nu vă deranjez cu poezia mea numai tăcerea uneori îmi cere numai cuvântul uneori... -
Mutând luna cu buricul o fecioară-mi dă nimicul alta șoldu-și pregătește să-mi arunce iar un pește Însă eu ce fac eu poetul îmi ascund în ce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu