Cu vântul la o cafea
prietenul meu vântul
mi-a trântit adevărul
pe
fața albă de masă
o cană de cafea
marca Rilke amară
ca
o elegie duineză
pardon
TVladimirescu
de
Albești
îmi cobor ochii
taman
când
lalelele se deschid
la
prima pagină solară
la cer mă pot uita
însă la flori ba
TPI
(Transport Persoane Inteligente)
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu