vineri, 31 octombrie 2025

PE MUCHIE DE METAFORĂ

 Cad frunzele ca niște bombe

cad frunzele ca niște fulgi

lăsînd în urmă răni enorme

din cerul nopții stele smulgi


Cad frunzele ca niște fulgi

toamna și iarna amestecate

în lacrimi parcă și tu curgi

întreg și totuși pe jumătate


Toamna și iarna amestecate

lăsând în urmă răni enorme

cicatrici zâmbete pe apucate

cad frunzele ca niște bombe


Cad frunzele ca niște fulgi

și tu nu știi că invers curgi


Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

(CRATIMA POEZIEI)

poemul nopții tată dă-mi lumina ta pământul ca semn Costel Zăgan