Doamne
ce fericire
este iarnă
până
la
cer
și
înapoi
sub
picioarele
copilăriei
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
COSTEL ZĂGAN POEZIE DE OCAZIE Nu umblu cu rănile la vedere nu vă deranjez cu poezia mea numai tăcerea uneori îmi cere numai cuvântul uneori... -
Mutând luna cu buricul o fecioară-mi dă nimicul alta șoldu-și pregătește să-mi arunce iar un pește Însă eu ce fac eu poetul îmi ascund în ce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu