Scârție munții în zare
apele se-aud în cer
verdele unde dispare
de veșnicie să pier
COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL, STIMABILE!
Iar mă pierd în amănuntele timpului oare pot să râd după ce amurgul e deja sub tălpile mele murdare mâine am să fiu copil măcar o clipă făr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu