duminică, 20 octombrie 2024

 MÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-ţi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei


Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame


Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers


Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă


Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert


Costel Zăgan
 , 
Poeme de-aprins focul
 

imagine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PE MUCHIE DE METAFORĂ

 Cad frunzele ca niște bombe cad frunzele ca niște fulgi lăsînd în urmă răni enorme din cerul nopții stele smulgi Cad frunzele ca niște fulg...