Doamne
ce fericire
este iarnă
până
la
cer
și
înapoi
sub
picioarele
copilăriei
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
* Drepturile sunt cele mai perisabile bunuri ale omului. (Costel Zăgan)
Și noapte și zi de zi
m-apropii de Eminescu
învăț arta de-a muri
domnilor cu tot firescul
M-apropii de Eminescu
m-apropii de poezie
restul e tăcere restul
nu-i fir-ar să fie
M-apropii de poezie
învăț arta de-a muri
altfel viața e pustie
și noapte și zi de zi
M-apropii de Eminescu
învingându-mi omenescul
Costel Zăgan, revista EMINESCIANA, No.2/28 - 2023
Bate ceasul destrămării
bate Dumnezeu covorul
dincolo marginea zării
îmi oprește parcă dorul
Bate Dumnezeu covorul
bate inima din lucruri
trece peste toate norul
ai murit poți să te bucuri
Bate inima din lucruri
dincolo marginea zării
n-are deloc poate muguri
bate ceasul destrămării
Bate Dumnezeu covorul
sare praful n-o fi dorul
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Cad frunzele ca niște bombe
cad frunzele ca niște fulgi
lăsînd în urmă răni enorme
din cerul nopții stele smulgi
Cad frunzele ca niște fulgi
toamna și iarna amestecate
în lacrimi parcă și tu curgi
întreg și totuși pe jumătate
Toamna și iarna amestecate
lăsând în urmă răni enorme
cicatrici zâmbete pe apucate
cad frunzele ca niște bombe
Cad frunzele ca niște fulgi
și tu nu știi că invers curgi
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Care-i mai extraterestru
să nu se dea drept astru
unul cică-i Eminescu
celălalt e un dezastru
COSTEL ZĂGAN
Doamne ce fericire este iarnă până la cer și înapoi sub picioarele copilăriei Costel Zăgan, ODE GINGAȘE