SUBLIM

 Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbușim

                               COSTEL ZĂGAN, UNIVERSURI  PARALELE

HAI CU HAI

Mutând luna cu buricul

o fecioară-mi dă nimicul

alta șoldu-și pregătește

să-mi arunce iar un pește

Însă eu ce fac eu poetul

îmi ascund în cer scheletul

 și fac lumea să zâmbească

într-o horă românească

Ne unim soro ca nebunii

când cu alții când cu unii

totuși nu ne-am hotărât

pe cine strângem de gât

Doamne pe cine-l belim

ca s-ajungem la sublim

Costel Zăgan

MÂNGÂIERI ȘI TĂCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Cu vântul la o cafea

prietenul meu vântul 

mi-a trântit adevărul

pe

fața albă de masă

o cană de cafea

marca Rilke amară

ca

o elegie duineză

pardon

TVladimirescu

de

Albești

îmi cobor ochii

taman

când

lalelele se deschid

la

prima pagină solară

la cer mă pot uita

însă la flori ba

TPI

(Transport Persoane Inteligente)

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE

EREZIA CITITORULUI AVIZAT

 Nici nu apuc bine să mă trezesc

și cât timp cafeaua îmi dă în foc

întru în poezia rămasă întredeschisă

de la ultima insomnie când brusc

 zorile își încep mare invazia

mă retrag în următorul poem pierdut

de frica paraziților nu mai deschid gura

lăsând lucrurile să se întrupeze doar în scris

cine citește va înțelege

cine nu învață cel puțin să tacă

tristețea însă nu mai aude niciun lătrat

cucurigu

COSTEL ZĂGAN, JURNALUL UNUI CÂMP DE ARIPI, EDITURA ART CREATIV, BUCUREȘTI, 2017 

ABSOLUT ALB

 Doamne

ce fericire

este iarnă

până

la

cer

și

înapoi

sub

picioarele

copilăriei

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

FRECVENȚĂ EMINESCIANĂ

 Și noapte și zi de zi

m-apropii de Eminescu

învăț arta de-a muri

domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu

m-apropii de poezie

restul e tăcere restul

nu-i fir-ar să fie

M-apropii de poezie

învăț arta de-a muri

altfel viața e pustie

și noapte și zi de zi

M-apropii de Eminescu

învingându-mi omenescul

Costel Zăgan, revista EMINESCIANA, No.2/28 - 2023

(CRATIMA POEZIEI)

poemul nopții

tată dă-mi lumina ta

pământul ca semn

Costel Zăgan