poemul nopții
tată dă-mi lumina ta
pământul ca semn
Costel Zăgan
* Drepturile sunt cele mai perisabile bunuri ale omului. (Costel Zăgan)
Bate ceasul destrămării
bate Dumnezeu covorul
dincolo marginea zării
îmi oprește parcă dorul
Bate Dumnezeu covorul
bate inima din lucruri
trece peste toate norul
ai murit poți să te bucuri
Bate inima din lucruri
dincolo marginea zării
n-are deloc poate muguri
bate ceasul destrămării
Bate Dumnezeu covorul
sare praful n-o fi dorul
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Cad frunzele ca niște bombe
cad frunzele ca niște fulgi
lăsînd în urmă răni enorme
din cerul nopții stele smulgi
Cad frunzele ca niște fulgi
toamna și iarna amestecate
în lacrimi parcă și tu curgi
întreg și totuși pe jumătate
Toamna și iarna amestecate
lăsând în urmă răni enorme
cicatrici zâmbete pe apucate
cad frunzele ca niște bombe
Cad frunzele ca niște fulgi
și tu nu știi că invers curgi
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Care-i mai extraterestru
să nu se dea drept astru
unul cică-i Eminescu
celălalt e un dezastru
COSTEL ZĂGAN
Ia
mai
du-te-n
pizda mă-tii
lume
eu
tot
mă sinucid
deschizând
următorul
capitol
al
literaturii
române
c-o
pată
de
sânge
să văd
are
cineva
curajul
s-o traducă
COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005