Dar tristețea vai ce treabă
răstoarnă cerul din roabă
Costel Zăgan, DISTIHURILE LUI DIONYSOS
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
FĂRĂ
Iar mă pierd în amănuntele timpului oare pot să râd după ce amurgul e deja sub tălpile mele murdare mâine am să fiu copil măcar o clipă făr...
.jpg)
-
COSTEL ZĂGAN POEZIE DE OCAZIE Nu umblu cu rănile la vedere nu vă deranjez cu poezia mea numai tăcerea uneori îmi cere numai cuvântul uneori... -
Mutând luna cu buricul o fecioară-mi dă nimicul alta șoldu-și pregătește să-mi arunce iar un pește Însă eu ce fac eu poetul îmi ascund în ce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu