Mă-năbuș
Doamne
ia-mi cerul
de pe
suflet
îmi gâdilă
tălpile
prea dulci
păcate
pământul
du-l
o
Doamne
dincolo de stele
și
cuvinte
cu
lacrimi
să cântăresc
albastrul
dintre
noi
cu
lacrimi și rugi
Doamne
sunt
de bunăvoie
prizonierul tău
absolut
eliberează-l
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu